Minuni
Plecasem pe jos , când începuse a miji de ziuă; satul nu se trezise , nici cocoşii nu mai cântau.Se puturoşiseră şi ei de când cu capitalismul ăsta, cântau când le venea şi atunci a pagubă, nicidecum voioşi aşa cum cântau când eram mică de-i alergam prin bătătură să nu mai calce găinile...
Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine şi pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el şi la fel băuse din aburii lui de beţivan; ne bătea pe toţi , la rând că obosea. Îi pândeam privirea îngroziţi să vedem spre care din noi se uită.
După moartea mamei s-a întâmplat o minune: tata n-a mai pus pic de băutură în gură şi nici tutun n-a mai fumat.
Toată lumea-l întreba, închinându-se:
-Mă', Stelea, mă', ce-oi visat tu de te-oi lăsat de toate? Şi de ce nu te-oi fi lăsat cât o trăit nevastă-ta?
Că , poate nu murea mă, şi acum erai şi tu în rândul lumii.
-Ei, dac-aţi şti voi! În noaptea priveghiului când eu eram beat mort şi am căzut în grădină şi am adormit pe loc, am avut un vis cu Sfânta Paraschieva; mă trăgea de urechi şi îmi turna ulei fierbinte...de durere m-am uşurat pe mine în somn. Nu puteam scoate nici un cuvânt. Vroiam să-i promit că mă las de beut şi fumat, dar nu puteam scoate nici un sunet. Ea mi-a ghicit gândul şi mi-a spus cu o voce care venea din cer, cu ecou ştiţi voi cum:
-Stelea, dacă nu te laşi de beut şi fumat, Sofinca ta o ologi şi o surzi, ai înţeles? Şi vei fi un nenorocit că vei rămâne cu ea pe cap, pedeapsa Domnului pentru nemernicia ta...
-Aşa mi-io zis şi-o dispărut; m-am trezit bălăcindu-mă-ntr-o băltoacă de ulei şi era să-nţepenesc de uimire. Uleiul de la Sfântă se prelingea din urechile mele ca dintr-un robinet...
Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine şi pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el şi la fel băuse din aburii lui de beţivan; ne bătea pe toţi , la rând că obosea. Îi pândeam privirea îngroziţi să vedem spre care din noi se uită.
După moartea mamei s-a întâmplat o minune: tata n-a mai pus pic de băutură în gură şi nici tutun n-a mai fumat.
Toată lumea-l întreba, închinându-se:
-Mă', Stelea, mă', ce-oi visat tu de te-oi lăsat de toate? Şi de ce nu te-oi fi lăsat cât o trăit nevastă-ta?
Că , poate nu murea mă, şi acum erai şi tu în rândul lumii.
-Ei, dac-aţi şti voi! În noaptea priveghiului când eu eram beat mort şi am căzut în grădină şi am adormit pe loc, am avut un vis cu Sfânta Paraschieva; mă trăgea de urechi şi îmi turna ulei fierbinte...de durere m-am uşurat pe mine în somn. Nu puteam scoate nici un cuvânt. Vroiam să-i promit că mă las de beut şi fumat, dar nu puteam scoate nici un sunet. Ea mi-a ghicit gândul şi mi-a spus cu o voce care venea din cer, cu ecou ştiţi voi cum:
-Stelea, dacă nu te laşi de beut şi fumat, Sofinca ta o ologi şi o surzi, ai înţeles? Şi vei fi un nenorocit că vei rămâne cu ea pe cap, pedeapsa Domnului pentru nemernicia ta...
-Aşa mi-io zis şi-o dispărut; m-am trezit bălăcindu-mă-ntr-o băltoacă de ulei şi era să-nţepenesc de uimire. Uleiul de la Sfântă se prelingea din urechile mele ca dintr-un robinet...
Am înmormântat-o pe mama şi ne-am luat viaţa în mâini: eu munceam la câmp(eram mai mare ca Sofinca) , împreună cu tata şi soră-mea se ocupa de casă cu Mătuşa Ilinca...
Tata era din ce în ce mai abătut; se lăsase de beutură şi fumat şi, pesemne îl rodea rău pofta de-o pişmoacă şide-un tutun...
Într-o seară , întorcându-ne de la sapă, m-o trimis înainte acasă şi mi-o spus că rămâne o ţâră la birt să vorbească cu Vasâi de-o căruţă...
S-a întors abia peste câteva ceasuri bune, beat mort şi duhnind a tutun.Ne-o trezit din somn şi o început să ne ţină predici despre Iliescu.
Sofinca o îndrăznit să îi spună că-i e somn şi atunci s-o oprit din vorbit, i-or ieşiră ochii din cap de furie şi luând cana de pământ cu apă de beut de peste noapte o aruncă spre Sofinca; soră-mea o luă la fugă, se împiedică de un scaun şi căzu peste toporul de după uşă; cana îi ateriză în tâmplă lovind-o peste urechea dreaptă.
Sângele începu să ţâşnească roşu şi vâscos din cap şi dintr-un picior...
Se făcu linişte de mormânt; doar gemetele cuminţi ale Sofincăi se auzeau ca un oftat.
Liniştea fu străbătută dintr-odată de un răcnet de fiară înjunghiată:
-Dumnezeul mamii lui de vis! Ce-am făcut, ce-am făcut, Doamne?
Tata îşi prinsese capul în mâini şi alerga de nebun; începu să plângă şi să râdă, ieşi în curte şi sculă tot satul.
Oamenii se strânseseră ca la urs:
-Ilona , maică, ce e cu tac-tu de răcneşte aşa! O înebunit? întrebă Saveta, o altă mătuşă din partea tatei.
-Ce să fie, tanti? O venit beat şi o aruncat în Sofinca cu cana şi mare necaz s-o întâmplat; mă duc după moaşă să vină , că doctorul îi plecat la oraş.
-O,Doamne , ce nenorocire, ce nenorocire!
Sofinca rămase surdă şi oloagă din noaptea aceea, tata înebunise.Doar eu cu mătuşa munceam să trăim colo , aşa , că de , primisem viaţă de la Domnul...
Într-o zi , înainte de-a pleca la câmp, tata mă luă deoparte şi-mi zise:
-Ilonă, tu eşti, fa? Uite ce e . Eu o să mor acuşi, acuşi şi bine că mor , că mă cheamă mă-ta. Mi-o trimis pricaz că e la Stolnicea de Vale, la mânăstire, sub un nuc.
Tu, să faci bine să pleci acu' la Ieşi, la Mitropolie, că e sărbătoarea Sfintei Paraschieva. Te duci acolo şi ceri audienţă, îi spui că eşti Ilona lui Stelea din Borceşti, ştie Sfânta . Şi îi spui că i s-o-mplinit prezicerea şi fata mea îi oloagă şi surdă, du-i degetele astea şi să mi-o facă bine pe fată.Că mi le-o cerut azi-noapte.
Îmi întinse o pungă cu zece degete; îşi tăiase toate degetele de la mâini să le duc Sfintei Paraschieva la Ieşi, acolo unde erau moaştele...
Mergeam năucă. Nu mă dezmeticisem încă de grozăvia faptelor lui taică-miu, dar eram hotărâtă să mă duc unde mă trimisese...
La Ieşi era lumea după lume.Abia a doua zi am reuşit să ajung lângă moaşte; m-am aşezat în genunchi şi cu mâinile încrucişate am început să mă rog ;
Sfântă , la tine- am venit
Că m-o trimis un ţâcnit,
Să te rog să mă asculţi,
Chiar de ai ţâcniţi prea mulţi.
Şi să faci înc-o minune.
Degetele oare-s bune?
Le-ai cerut la tatăl meu
Să îl ierte Dumnezeu?
El îi dus în altă lume.
Da'eu am venit anume
Pentru sora mea Sofinca,
Care stă cu tanti Ilinca.
Că e surdă şi oloagă
Şi îmi este tare dragă.
Fă-o bine, că-i frumoasă
Dar stă toată ziua-n casă.
Lumea o-nceput a răde că io strigam de-acu' în gura mare să mă audă cerurile toate şi să-i deie auz şi umblet soră-mi.Boabe mari de lacrimi îmi ţâşneau pe sub gene şi când atingeau pământul strigau ca o gură de clopot...
Am luat-o la fugă şi nu m-am oprit decât la intrarea în sat.
Sofinca ămi ieşise înainte şi striga cât o ţinea gura:
-Ilonaaaaaaaa! Uite că fug şi aud!
M-am prăbuşit în şanţ peste iarba necosită, mirosind a primăvară; cerul era albastru , şi parcă se coborâse peste mine ca o învelitoare de puf...doar , undeva, aproape de inima mea faţa Sfintei îmi zâmbea complice...
Tata era din ce în ce mai abătut; se lăsase de beutură şi fumat şi, pesemne îl rodea rău pofta de-o pişmoacă şide-un tutun...
Într-o seară , întorcându-ne de la sapă, m-o trimis înainte acasă şi mi-o spus că rămâne o ţâră la birt să vorbească cu Vasâi de-o căruţă...
S-a întors abia peste câteva ceasuri bune, beat mort şi duhnind a tutun.Ne-o trezit din somn şi o început să ne ţină predici despre Iliescu.
Sofinca o îndrăznit să îi spună că-i e somn şi atunci s-o oprit din vorbit, i-or ieşiră ochii din cap de furie şi luând cana de pământ cu apă de beut de peste noapte o aruncă spre Sofinca; soră-mea o luă la fugă, se împiedică de un scaun şi căzu peste toporul de după uşă; cana îi ateriză în tâmplă lovind-o peste urechea dreaptă.
Sângele începu să ţâşnească roşu şi vâscos din cap şi dintr-un picior...
Se făcu linişte de mormânt; doar gemetele cuminţi ale Sofincăi se auzeau ca un oftat.
Liniştea fu străbătută dintr-odată de un răcnet de fiară înjunghiată:
-Dumnezeul mamii lui de vis! Ce-am făcut, ce-am făcut, Doamne?
Tata îşi prinsese capul în mâini şi alerga de nebun; începu să plângă şi să râdă, ieşi în curte şi sculă tot satul.
Oamenii se strânseseră ca la urs:
-Ilona , maică, ce e cu tac-tu de răcneşte aşa! O înebunit? întrebă Saveta, o altă mătuşă din partea tatei.
-Ce să fie, tanti? O venit beat şi o aruncat în Sofinca cu cana şi mare necaz s-o întâmplat; mă duc după moaşă să vină , că doctorul îi plecat la oraş.
-O,Doamne , ce nenorocire, ce nenorocire!
Sofinca rămase surdă şi oloagă din noaptea aceea, tata înebunise.Doar eu cu mătuşa munceam să trăim colo , aşa , că de , primisem viaţă de la Domnul...
Într-o zi , înainte de-a pleca la câmp, tata mă luă deoparte şi-mi zise:
-Ilonă, tu eşti, fa? Uite ce e . Eu o să mor acuşi, acuşi şi bine că mor , că mă cheamă mă-ta. Mi-o trimis pricaz că e la Stolnicea de Vale, la mânăstire, sub un nuc.
Tu, să faci bine să pleci acu' la Ieşi, la Mitropolie, că e sărbătoarea Sfintei Paraschieva. Te duci acolo şi ceri audienţă, îi spui că eşti Ilona lui Stelea din Borceşti, ştie Sfânta . Şi îi spui că i s-o-mplinit prezicerea şi fata mea îi oloagă şi surdă, du-i degetele astea şi să mi-o facă bine pe fată.Că mi le-o cerut azi-noapte.
Îmi întinse o pungă cu zece degete; îşi tăiase toate degetele de la mâini să le duc Sfintei Paraschieva la Ieşi, acolo unde erau moaştele...
Mergeam năucă. Nu mă dezmeticisem încă de grozăvia faptelor lui taică-miu, dar eram hotărâtă să mă duc unde mă trimisese...
La Ieşi era lumea după lume.Abia a doua zi am reuşit să ajung lângă moaşte; m-am aşezat în genunchi şi cu mâinile încrucişate am început să mă rog ;
Sfântă , la tine- am venit
Că m-o trimis un ţâcnit,
Să te rog să mă asculţi,
Chiar de ai ţâcniţi prea mulţi.
Şi să faci înc-o minune.
Degetele oare-s bune?
Le-ai cerut la tatăl meu
Să îl ierte Dumnezeu?
El îi dus în altă lume.
Da'eu am venit anume
Pentru sora mea Sofinca,
Care stă cu tanti Ilinca.
Că e surdă şi oloagă
Şi îmi este tare dragă.
Fă-o bine, că-i frumoasă
Dar stă toată ziua-n casă.
Lumea o-nceput a răde că io strigam de-acu' în gura mare să mă audă cerurile toate şi să-i deie auz şi umblet soră-mi.Boabe mari de lacrimi îmi ţâşneau pe sub gene şi când atingeau pământul strigau ca o gură de clopot...
Am luat-o la fugă şi nu m-am oprit decât la intrarea în sat.
Sofinca ămi ieşise înainte şi striga cât o ţinea gura:
-Ilonaaaaaaaa! Uite că fug şi aud!
M-am prăbuşit în şanţ peste iarba necosită, mirosind a primăvară; cerul era albastru , şi parcă se coborâse peste mine ca o învelitoare de puf...doar , undeva, aproape de inima mea faţa Sfintei îmi zâmbea complice...
[primita pe email fara nume]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu